Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse si de tratament intre barbati si femei reglementeaza modul in care se poate elimina orice forma de discriminare pe baza de sex, in orice tine de sfera activitatii si vietii publice la nivel national. Se doreste ca prin aceasta lege sa existe o sansa egala pentru barbati si femei, in valorificarea capacitatilor si satisfacerea nevoile sociale, financiare si profesionale.
Toate normele si masurile care se pot pune in aplicare datorita legii egalitatii de sanse sunt valabile in sectorul public si privat, in domenii variate, de la cel al muncii si culturii la cel a sanatatii si educatiei. In aceste categorii sunt incluse si accesul la bunuri, servicii, activitati independente si alte domenii care sunt reglementate prin legi specifice.
“Toate institutiile enumerate in cuprinsul prezentei legi cu atributii in domeniul egalitatii de sanse si de tratament intre femei si barbati, fiecare pentru domeniul sau de activitate, au obligatia de a aduce prin toate mijloacele adecvate in atentia persoanelor in cauza dispozitiile adoptate in temeiul prezentei legi, impreuna cu dispozitiile relevante care sunt deja in vigoare”, art.2 Legea nr. 202/2002.
Masuri care nu intra in categoria de discriminare pe baza de sex:
- In cazul femeilor nu sunt considerate discriminatorii masurile speciale care se iau in vederea sustinerii si protectiei maternitatii, nasterii, lauziei, alaptarii si cresterii copilului;
- Diferite tipuri de masuri luate in vederea protejarii unor categorii speciale de femei sau barbati;
- Diferentiere in tratament in ceea ce priveste o activitate profesionala, justificata prin obiectiv legitim.
Egalitate de sanse intre femei si barbati la locul de munca
In cadrul oricarui sector de activitate este reglementata prin lege aplicarea urmatoarelor masuri, comportamente si atitudini care sa evite orice tip de tratament discriminatoriu intre barbati si femei. Fiecare persoana, indiferent de sex, are dreptul de libera alegere si exercitare a profesiei si de angajare in locuri de munca, indiferente de pozitia ierarhica. Legea egalitatii de sanse prevede stabilirea de venituri direct proportionale cu munca depusa in mod egal de catre femei si barbati. Fiecare are dreptul la informare si consiliere profesionala, cursuri de perfectionare, recalificare profesionala si alte aceste tipuri de instruiri si actiuni de specializare. Se sustine prin lege promovarea in functie, indiferent de sex si indiferent de nivelul ierarhic.
Implementarea de conditii de munca in siguranta pentru ambele sexe, cu respectarea normelor de sanatate, in functie de specificul muncii prestate. Atat femeile, cat si barbatii au dreptul la bonusuri si alte beneficii adaugate la salariu, precum si la accesul la sistemul public sau sistemul privat de securitate sociala. Fiecare persoana angajata are dreptul sa participe in organizatii patronale, sindicala si alte tipuri prestatii sociale.
Obligatiile angajatorului in prevenirea comportamentului discriminator
Angajatorul este obligat, prin anumite masuri, sa se asigure ca la locul de munca activitatea se desfasoara in baza egalitatii de sanse si de tratament intre barbati si femei. Iata care sunt principalele obligatii ale angajatorului, in aceasta privinta, conform legii:
Prevenirea discriminarii pe baza criteriilor de sex la locul de munca, prin masuri active implementate in regulamentul intern de functionare si organizare;
Stabilirea de sanctiuni pentru angajatii care intimideaza si denota un comportament denigrant la adresa celorlalti angajati, avand ca baza discriminarea pe baza de sex;
Informarea angajatilor in ceea ce priveste drepturile pe care le au conform legii egalitatii de sanse si tratament intre barbati si femei.
„Pentru prevenirea actiunilor de discriminare bazate pe criteriul de sex in domeniul muncii, atat la negocierea contractului colectiv de munca la nivel de sector de activitate, grup de unitati si unitati, partile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a faptelor de discriminare si, respectiv, clauze privind modul de solutionare a sesizarilor/reclamatiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte”, art. 13 Legea nr. 202/2002.
