Autoritatea parinteasca este definita de toate drepturile si indatoririle exercitate in baza legii, asupra persoanei si bunurilor copilului. Autoritatea parinteasca este distribuita in mod egal intre cei doi parinti, insa exista cazuri particulare, precum familiile monoparentale sau sotii divortati, in cazul carora autoritatea parinteasca revine unuia dintre parinti sau sufera modificari.
Intregul ansambul de norme care reglementeaza modul de exercitare al autoritatii parintesti se regasesc in Codul Civil. In cele ce urmeaza vom oferi o imagine de ansamblu asupra exercitarii autoritatii parintesti, drepturi si indatoriri ale parintilor si situatii speciale.
„Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul sau de maturitate”, art. 483, Codul Civil. Autoritatea parinteasca se exercita pana in momentul in care copilul este considerat apt pentru exercitarea propriilor drepturi si indatoriri.
In lege se accentueaza importanta atitudinii de respect si recunostinta care ar trebuie sa existe din partea copilului, catre parinti. Insa nu totul se deruleaza in viata dupa standardele tipice de normalitate si pot sa apara o serie de situatii in care cei doi parinti nu se mai inteleg asupra modului in care isi exercita autoritatea parinteasca si este nevoie de interventia instantei, pentru a hotara ce este mai bine in interesul copilului. In acest sens, este obligatoriu sa fie luata in seama pozitia copilului in repectivele situatii specifice de neintelegere intre parinti.
Drepturi si indatoriri
Parintii sunt cei care se ingrijesc in mod direct de sanatatea, educatia, dezvoltarea fizica, psihica si intelectuala a copilului. Tot parintii sunt cei care trebuie sa se asigure ca insufla copilului cele mai bune valori si perspective de ordin social si psihologic. In vederea cresterii si dezvoltarii armonioase a copilului, parintii sunt obligati sa asigure un mediu propice din punct de vedere social, economic si psihologic.
Obligatiile parintilor in raport cu cresterea copilului:
- Respectarea vietii intime si a demnitatii copilului;
- Informarea copilului cu privire la fapte care l-ar putea afecta in mod direct;
- Protejarea drepturilor copilului;
- Cooperare cu persoanele juridice din domeniile de specialitate in ceea ce priveste educatia, ingrijirea si formarea profesionala a copilului.
Se interzic pedepsele fizice sau de orice alt tip care ar putea sa afecteze negativ dezvoltarea armonioasa fizica si psihica a copilului. Se pot implementa masuri disciplinare, insa cu respectarea demnitatii copilului si protectiei echilibrului emotional al acestuia.
Intretinerea copilului
„Tatal si mama sunt obligati, in solidar, sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala”, art. 499, Codul Civil. Exista situatii in care minorul dispune de un venit propriu, avand in vedere ca de la varsta de 16 ani se poate angaja, cu acordul parintilor. Insa, daca acest venit nu este suficient pentru un trai decent, parintii sunt cei care se obliga in continuare, sa asigure cele necesare, din punct de vedere financiar, copilului.
Dupa ce copilul a implinit varsta de 18 ani, in conditiile in care urmeaza cursuri pentru formarea profesionala, atunci parintii sunt obligati sa il sustina, pana la terminarea studiilor, cu limita de varsta de 26 de ani. „In caz de neintelegere, intinderea obligatiei de intretinere, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta de tutela pe baza raportului de ancheta psihosociala”, art. 499, Codul Civil.
