Dispozitii legale privind evictiunea

0
413

Prin evictiune intelegem situatia in care cumparatorul pierde partial sau in totalitate dreptul de proprietate asupra bunului cumparat, din cauza valorificarii de catre vanzator sau terta persoana, a dreptului care exclude, partial sau in totalitate, dreptul cumparatorului asupra bunului respectiv.

Raspunderea de evictiune

Conform Codului Civil, vanzatorul trebuie sa raspunda de evictiunea partiala sau totala a bunului vandut, in fata cumparatorului. In acelasi timp, vanzatorul este obligat sa raspunda de sarcinile la care ar putea fi supus bunul cumparat si care nu au fost declarate la incheierea contractului de vanzare-cumparare.

In ceea ce priveste obligatia de evictiune, aceasta poate sa fie modificata, prin stergere totala, micsorare sau adaugare, atata timp cat partile implicate in contract sunt de acord cu modificarile specificate. “In nici un mod vanzatorul nu se poate sustrage de la raspunderea pentru evictiunea care ar rezulta dintr-un fapt personal al sau; orice conventie contrarie este nula”, art. 1339, Codul Civil.

Chiar daca vanzatorul nu mai este raspunzator pentru evictiune, din diferite motive, acest fapt nu duce automat la restituirea pretului, cu exceptia in care cumparatorul recunoaste in momentul incheierii contractului de vanzare, ceea ce poate fi considerata evictiune.

In situatia in care vanzatorul este cel care raspunde de evictiune, cumparatorul are dreptul de a pretinde vanzatorului restituirea pretului, fructele (in conditiile in care cumparatorul se indatoreaza sa intoarca fructele proprietarului care l-a evins), cheltuielile de judecate, in procesul deschis de catre cumparator contra vanzatorului, precum si daune-interese aferente contractului de vanzare. “Daca, la epoca evictiunii, lucrul vandut se afla de o valoare inferioara sau a suferit deteriorari ori prin neglijenta cumparatorului, ori prin evenimente independente de cumparator vanzatorul nu se poate apara de a restitui pretul intreg”, art. 1342, Codul Civil.

Ce sa intampla atunci cand bunul vandut are o valoare declarata mai mare in timpul evictiunii? Atunci vanzatorul este obligat sa plateasca catre cumparator, in afara de pretul vanzarii, tot ceea ce depaseste valoarea bunului in timpul evictiunii. De asemenea, este de datoria vanzatorului sa intoarca cumparatorului diferitele tipuri de cheltuieli de intretinere a bunului. “Daca vanzatorul a vandut cu rea-credinta fondul altuia, el va fi dator sa intoarca cumparatorului toate spezele ce va fi facut, si cele de simpla placere”, art. 1346 Codul Civil.

Ce se intampla atunci cand cumparatorul este evins numai de o parte a bunului? In cazul in care cumparatorul nu ar mai fi cumparat bunul respectiv, avand in vedere ca lipsa acelei parti duce la incapacitatea de a se folosi si de a utiliza bunul, poate sa intrerupa vanzarea. Daca nu se intampla acest lucru, cumparatorul este indreptatit sa ceara valoarea din momentul evictiunii a partii lipsa, indiferent de fluctuatia pretului de la vanzare si pana in prezent. “Daca imobilul vandut se afla insarcinat de servituti neaparate, nedeclarate de vanzator si de o asa importanta, incat se poate presupune ca cumparatorul n-ar fi cumparat de le-ar fi cunoscut, el poate cere sau stricarea contractului sau indemnitate’, art. 1349, Codul Civil.

Apelati la serviciul avocat online pentru orice tip de nelamurire privind evictiunea sau la un avocat Iasi.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here