Recunoasterea copilului, din punct de vedere legal poate sa imbrace mai multe forme si este supusa unor conditii. Codul Civil reglementeaza modul in care un copil poate sa fie recunoscut legal la nastere, nulitatea recunoasterii si contestarea recunoasterii de filiatie.
Recunoastere la nasterea sau dupa decesul copilului
Conform Codului Civil mama este cea care poate recunoaste copilul, in situatia in care fie nasterea a avut loc fara sa fie inregistrata in registrul de stare civila, fie copilul a fost inregistrat in registrul de stare civila, insa cu mentiunea de parinti necunoscuti.
Copilul care a fost conceput si nascut in afara casatoriei poate sa fie recunoscut de catre tata, iar daca copilul decedeaza, iar acesta nu a fost recunoscut in timpul vietii, se poate face acest lucru dupa moartea sa, numai daca exista descendenti firesti. De asemenea, minorul necasatorit poate sa recunoasca copilului in cazul in care acest are discernamant la momentul recunoasterii.
Modalitati prin care se poate face recunoasterea
Recunoasterea copilului poate fi realizata prin declaratie la starea civila, prin inscris autentic sau prin testament. In cazul in care recunoasterea are loc prin inscris autentic, o copie este trimisa serviciului de stare civila, pentru a se face inregistrarea in registrul de stare civila. Conform Codului Civil, recunoasterea prin testament este irevocabila.
Nulitatea absoluta si relativa in cazul recunoasterii copilului
Se declara nulitate absoluta in cazul recunoasterii daca aceasta nu a fost inlaturata filiatia copilului, stabilita in mod legal. In cazul in care filiatia este inlaturata prin hotarare judecatoreasca atunci recunoasterea ramane valabila. Este considerata nula recunoasterea care are loc dupa decesul copilului si nu exista descendenti firesti sau daca are loc in orice alte metode decat cele acceptate de legea in vigoare. “Recunoasterea poate fi anulata pentru eroare, dol sau violenta. Prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data incetarii violentei ori, dupa caz, a descoperirii erorii sau dolului”, art. 419, Codul Civil.
Contestarea recunoasterii de filiatie
In conditiile in care se poate demonstra faptul ca recunoasterea nu este in acord cu situatia reala, atunci aceasta poate sa fie contestata de catre oricine este interesat sa faca acest lucru, fie ca este vorba de cineva din familie sau de alta persoana care poate sa demonstreze veridicitatea situatiei.
Exista si situatia in care recunoasterea de filiatie poate sa fie contestata de catre celalalt parinte, de copilul care a fost recunoscut sau de oricare dintre descendentii acestuia. In aceste cazuri, dovada filiatiei este realizata de autorul recunoasterii sau de mostenitori.
“Orice persoana interesata poate contesta oricand, prin actiune in justitie, filiatia stabilita printr-un act de nastere ce nu este conform cu posesia de stat. In acest caz, filiatia se dovedeste prin certificatul medical constatator al nasterii, prin expertiza medico-legala de stabilire a filiatiei sau, in lipsa certificatului ori in cazul imposibilitatii efectuarii expertizei, prin orice mijloc de proba, inclusiv prin posesia de stat”, art. 421, Codul Civil.
Stabilirea maternitatii si a paternitatii
Daca nu se poate dovedi filiatia fata de mama prin certificatul de nastere sau acesta este contestat, se va putea stabili prin diferite mijloace de proba. Actiunea de stabilirea a filiatiei fata de mama este demarata de reprezentantul legal al copilului sau de catre mostenitorii copilului. Acest drept este imprescriptibil.
Pe de alta parte, daca copilul nu este recunoscut de catre tatal sau, este nevoie de o hotarare judecatoreasca care sa stabileasca paternitatea. Aceasta actiune de stabilire a paternitatii poate sa fie realizata la cererea mamei sau la cererea reprezentantului legal al copilului.
