Astazi vom vorbi despre modul in care este reglementata comercializarea de produse alimentare de catre comercianti, in baza Legii nr. 321/2009. Vom descoperi care sunt prevederile legale prin care se constituite conditiile de exercitare a activitatii contractuale de comercializare a produselor alimentare.
In cele ce urmeaza vom oferi informatii in ceea ce priveste obligatiile de plata ale comerciantilor si furnizorilor de produse alimentare, sanctiune pentru nerespectarea normelor din prezenta lege, precum si masuri impotriva practicilor anticoncurentiale.
Practici anticoncurentiale
Este prevazut in lege faptul ca, partile care participa in procesul de comercializare al produselor alimentare, nu pot sa se oblige sa cumpere sau sa vanda din produse, in mod direct sau indirect.
Partile nu se pot obliga reciproc, direct sau indirect, sa cumpere sau sa vanda produse sau servicii de la sau catre un tert. „Este interzis oricarui comerciant sa solicite si sa incaseze de la furnizor plata de servicii care nu au legatura directa cu operatiunea de vanzare si care nu sunt cuprinse in costul de achizitie”, art. 4 Legea nr. 321/2009.
Nu este permisa solicitarea si incasarea de la furnizor a platii unor servicii care revin amenajarilor spatiilor de vanzare ale comerciantului sau evenimentelor legate de promovarea imaginii comerciantului. In acelasi timp, comerciantul nu poate sa puna presiune sau sa oblige furnizorul sa nu vanda altor comercianti acelasi tip de produse, la un cost mai mic sau egal cu cel l-a care respectivul comerciant a achizitionat produsele. Totodata, comerciantul nu poate sa vanda produse care se afla in pierdere, exceptii fiind cuprinde in continutul Ordonantei Guvernului nr. 99/2000.
„Cu exceptia situatiei in care delistarea se datoreaza culpei contractuale a furnizorului, delistarea de catre comerciant a unui produs al furnizorului trebuie sa se realizeze prin notificare scrisa prealabila, cu doua luni inaintea datei delistarii”, art. 7 Legea nr. 321/2009. Este bine de stiut faptul ca sta in dreptul comerciantului de a efuza receptia marfurilor, daca acestea nu se inscriu in normele si conditiile de calitate legale, nu se prezinta in cantitatile stabilite anterior in contract, nu se respecta termenul la care au fost livrate. Comerciantul poate refuza marfa, daca se indeplinesc situatiile anterioare, si va instiinta in scris furnizorul, prin motivarea refuzului de receptie al marfii, in cel mult 24 de ore.
Obligatii de plata
Comerciantul si furnizorul vor realiza plata stipulata in contract in urmatoarele termene stabilite de lege:
Produse alimentare proaspete – produsle vor fi livrate si platite in maximum 12 zile;
Produse alimentare congelate – termenul de plata nu poate sa deapaseasca 20 de zile;
Alte tipuri de produse alimentare – termenul de plata si livrare nu poate sa depaseasca 35 de zile.
In conditiile in care nu se respecta una sau mai mult obligate din contractul incheiat intre comerciant si furnizor, se pot percepe penalitati, suportate de catre partea care a incalcat regulile. Modul in care se platesc si valoarea penalitatilor trebuie sa fie stabilita in momentul in care se incheie contractul.
„In cazul in care plata nu se efectueaza la termenul stabilit, debitorul este pus in intarziere fara nicio alta formalitate si plateste de la acel termen o penalitate zilnica egala cu dublul dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, calculata la suma datorata”, art. 10 Legea nr. 321/2009.
